e o drama când ne naştem şi o bucurie când murim _spun unele triburi care prin aceasta se pare că au ajuns la înţelegerea ultimă a lucrurilor. Pornind de la constatarea de mai sus ,femeia care ar sta lângă mine ar trebui să cuprindă o lume, nu doar fragmente ,ca să mă pot şi eu odihni, de aceea , uneori, când ţin ochii închişi , îmi place să mi imaginez că sînt iubit_ ca o formă suprema de autorăsfăţ , şi apoi când îi deschid îmi vine să râd .am fost iubit a 60 a parte dintr un minut dar altii ,găunoşi şi strâmbi , nici macar norocul asta nu l au . Imensa majoritate confundă şi înlocuiesc iubirea cu sexul . 'Da mi şi mie o bucăţică'-' nu pot că îi aparţine sotului . Dar pot în schimb să te visez' . sigur -si zic , sigur - aceasta secunda a meritat efortul pe care l am facut o viata si anume acela de a iubi..
erasm din rotterdam spunea în umanismul lui că singura scăpare pentru cei învinşi este să nu spere în nici o scăpare . Eu fusesem învins din dragoste .Fiul meu mă întrebase de ce nu ne mutăm . Îi răspunseşem că în nici un caz cultura nu se poate apleca în faţa forţei brute . Prefer să mă frâng ca un brad în furtună . Nici el nu pleacă . Deşi mă gândesc dacă nu cumva m am frânt fără să ştiu . Pentru că aproape m am desăvârşit ca om (om devii când nu mai ai alte resurse doar uitaţi vă la hartă ),am făcut un copil am construit o casa şi am sădit un pom ,şi prin subtilitatea jocului de biliard am schimbat câteva caractere în această lume ipocrită (mulţi nici nu cunosc termenul ) dar eu şi dana nu ne mai vorbim de un an şi probabil niciodată pentru că nu mă mai interesează .nu reuşisem să îi scot din cap ideea că banii îi aduc prieteni . Probabil de aia vroia să i împartă .pentru că în această lume dezlănţuită care se îndrepta spre nicăieri ea rămăsese singură ca încă câţiva mohicani necunoscuţi . Împărţim banii şi fiecare îşi vede de viaţa lui . O ajut pentru că nu îmi mai exploatează decât forţa fizică şi drumurile ,altfel decât singurătatea în doi ar fi preferabil să mă mut ca diogene într un butoi (acte în regulă nici acum nu am şi cu umorul de care nu am dat dovadă pot să spun că nici o pereche de pantofi(de aceea am ramas fara prieteni) . Am învăţat, doar , că sub căciula înaltă semeata a portului argeşean se ascund păduchii şi altceva mai nimic) banii de la dana înapoi oricum nu o să i mai văd . Şi nici nu mă interesează pentru că în viaţă nu mi am permis luxul de a aprecia banul.( stînd strâmb şi judecând drept,cinstit , la rece ,eu sînt dezechilibrat ,deoarece mai caut încă dragoste acum ,la tăiatul porcului. restul e tăcere...ca în hamlet)
un film arăta epopeea a două familii care au plecat în nord pentru o viaţa mai bună . Prima avea bani cu care a cumpărat o livada şi a făcut avere . A doua a ajuns să spele hainele altora până când a capitulaţ şi a plecat înapoi . Daniela nu a avut decenţa să asculte sfatul meu nici de a cumpăra o livada la început ,nici de a face ochi dulci altuia la sfârşit, ca să i poată folosi aceluia forţa fizică şi să mă elibereze.'când te obişnuieşti cu un nebun e greu să mai trăieşti într o lume normală ' fusese replică ei înţeleaptă . O declaraţie de dragoste inedită ca aproape toată dana .a ajuns adventista aşteptând minunea de a câştiga la loto dar observam transformări majore în ea care o înfloreau şi mă încântau, o aplecare timidă spre psihologie şi introspecţie. Îmi era totuşi recunosc puţin teamă_Ca în' portretvl lui dorian gray 'privitul în oglindă în stare trează poate dauna grav sănătăţii . . puteam eu oare să muşc momeala iar şi iar până la spartul târgului ? Excesul e periculos în orice privinţa _spunea voltaire. Iar eu îmi dădusem seama că ar trebui să trăiască mult până să se prindă ceva de ea . există în viaţa femei atât de fatale încât nici nu ştii ce te a răpus . ca un vis prea îndepărtat _ştiţi cartea cu podul ?_ mă gândesc că apuc poate pensia să plec totuşi în maramureş la ultimii oameni adevăraţi rămaşi pe aici . Dar nu cei cu lift la casă . Din acest motiv prea îndepărtat ,una peste alta ,cu bunele şi relele ,cu neajunsurile şi satisfacţiile ,cu visarile şi neîmplinirile ,se poate spune acum în fine că daniela şi octavian au cucerit nu fiecare pe cont propriu ,ci de comun acord ,-până când moartea într un un final ,probabil ne va despărţi-,au cucerit lumea ....
p.s. Scriu nemancat ,umilit de patron,cautand de lucru intr o tara in care presedintele a adancit o criza minora cu discursuri electorale ,asa ca nu e exclus ca o opera atat de mareata ca prezenta sa ramana neterminata ,lucru pentru care
A . D . 2009
spre povestirea vocea
vocea.peperonity.com spre romanul ceasul
octavdan.peperonity.com
Citeşte ceasul
Octavdan.peperonity.com nemuritorul
nemuritorul0.peperonity.com nişte alţi ţărani
taranii.peperonity.com Văgăuna
vagauna.peperonity.com visul
visul.peperonity.com calul alb
calulalb.peperonity.com
